"Branzoici" a la mama

...imi era dor de ele. Si cum nu mai aveam rabdare pana ajung la mama acasa, am cerut reteta si m-am pus pe treaba. Personal mi s-a parut ca nu au iesit asa bune ca ale ei, insa degustatorii au fost de alta parere. Imaginile sunt deocamdata doar cu produsul finit, insa voi reveni si cu celelalte.

Ingrediente (pentru 36 bucati)

- 250 ml lapte caldut

- 4 oua

- 7 linguri ulei

- 3 linguri smantana grasa

- 7 linguri zahar

- 25 g drojdie proaspata

- 100 g stafide

- 500 g urda (sau branza de vaci)

- 1 kg faina 

- o esenta de vanilie

- un praf de sare

Pe deasupra: un galbenus amestecat cu o lingura de zahar si 2 linguri de lapte.

Se pune faina (cam  900 de grame doar) intr-un vas mai mare si se face o adancitura in mijlocul ei. Nu se pune toata faina deoarece, in functie de calitatea ei, marimea oualor, a lingurii cu care masuram, poate nu e nevoie chiar de 1 kg.

Se dizolva drojdia si 2 linguri de zahar in laptele caldut si se toarna in adancitura facuta. Presaram putina faina deasupra si lasam 10 minute sa dospeasca.

Adaugam apoi smantana, 3 oua, uleiul, putina sare si incepem sa framantam. Adaugam treptat si restul de faina astfel incat sa obtinem un aluat usor manevrabil, care nu se lipeste de mana.

Mai lasam la dospit, acoperit bineinteles, pana isi dubleaza volumul, cam o ora. Se imparte apoi aluatul in 4 si se intinde fiecare portie intr-un patrat cu latura de 30 cm. Foaia astfel obtinuta o taiem in 3x3 bucati.

Umplutura: urda se amesteca cu stafidele (tinute putin in rom), 5 linguri de zahar, esenta de vanilie si un ou intreg. Din compozitia rezultata punem cate o lingura in mijlocul patratelelor de aluat, apoi le impaturim aducand spre mijloc colturile.

Se aseaza pe foaie de copt, se ung deasupra cu amestecul de galbenus, zahar si lapte si se dau pentru 20 de minute la cuptorul incalzit la 200 de grade. Se lasa sa se raceasca pe un gratar de lemn, apoi pot fi asezate unele peste altele.

Daca vi se pare ca nu sunt suficient de dulci, pot fi pudrate cu zahar. Eu nu am considerat ca mai e nevoie, asa ca au ramas simple.

Ca la mama acasa!